Dacă se doreşte ca învăţământul din universitate să devină şi să rămână eficient, trebuie continuate reformele / schimbările. Conceptul de schimbare vizează viitorul, care este necunoscutul. Fiecare acţiune a schimbării produce o serie de reacţii şi probabil viitoare acţiuni. Există grupări care încearcă să micşoreze volumul schimbării care va apărea. Unii se simt bine, foarte confortabil în felul în care decurg lucrurile.
Conducerea schimbării implică schimbarea obiceiurilor, a comportamentului şi a atitudinii despre modul în care trebuie îndeplinite îndatoririle de serviciu. Schimbarea implică risc şi orice universitate care nu se adaptează oportunităţilor şi mediilor de schimbare poate fi condamnată la mediocritate. Cine susţine că totul e perfect se va confrunta cu lipsa de credibilitate. Aceasta pentru că, inevitabil, cine acţionează face şi greşeli. Şi dacă nu se vorbeşte despre aceste greşeli înseamnă că ori nu îţi dai seama de ele, ori nu vrei să schimbi nimic.
Managementul calităţii nu înseamnă să faci o impresie bună, ci să-ţi evaluezi real potenţialul şi să-ţi îmbunătăţeşti performanţele. Acest principiu trebuie să fie valabil pentru orice angajat al universităţii. Cine îşi asumă o responsabilitate este gata să facă tot ce îi stă în putinţă pentru realizarea obiectivului său şi astfel câştigă încredere.
Introducerea sistemului de management al calităţii în universitate este determinată de orientarea spre performanţă a tuturor activităţilor şi de creşterea competitivităţii acestora, cât şi de crearea şi dezvoltarea unei culturi a calităţii, atât în privinţa personalului propriu, cât şi în rândurile studenţilor.
Se asigură în acest fel o pregătire la un înalt nivel a studenţilor şi alinierea la practica şi standardele instituţiilor de învăţământ superior din România, din Europa şi de ce nu din întreaga lume. Se va întări astfel dimensiunea internă şi internaţională a universităţii noastre.
În toate activităţile noastre, dominante trebuie să fie moralitatea, profesionalismul, inteligenţa, bunul simţ, conştiinciozitatea, consecvenţa, eficienţa, imaginaţia, inspiraţia, logica, optimismul, perseverenţa, responsabilitatea, tactul, voinţa, comunicarea, credibilitatea, curajul.
Universitatea, prin natura activităţii ei, trebuie să stabilească contacte, legături, comunicări, schimburi de experienţă pentru a îndeplini cu succes programele de învăţare şi a stabili parteneriate între studenţi, grupuri de profesori, personal auxiliar, grupuri sindicale, aceste contacte fiind foarte benefice tocmai datorită posibilităţilor de comunicare care se creează. Scopul acestor parteneriate vizează dezvoltarea diferitelor obiective, pe termen scurt, mediu sau lung, ceea ce dă posibilitatea ca prin efort concentrat să se poată obţine rezultate spectaculoase. Calitatea trebuie să ocupe un rol primordial în actul de predare -învăţare-evaluare şi de aceea conceperea clară, precisă, fără ambiguităţi a programelor de studiu trebuie să conducă actul educaţional la standarde ridicate.
Acest lucru este posibil doar prin unitatea şi claritatea obiectivelor, ţinând seama de necesităţile individuale ale studenţilor şi ale tuturor celor care necesită instruire. Tot ceea ce apare nou trebuie asimilat pentru ca orice modificare sau descoperire să fie folosită la adevărata ei valoare.
Procesul de învăţământ trebuie să reflecte corect şi la timp schimbările necesare pentru buna lui funcţionare.
Pentru a satisface astfel nevoia de instruire, utilizarea unui complex echilibrat de indicatori de performanţă oferă un mijloc eficient de comunicare a cerinţelor şi de monitorizare a performanţei.
Conducerea schimbării implică schimbarea obiceiurilor, a comportamentului şi a atitudinii despre modul în care trebuie îndeplinite îndatoririle de serviciu. Schimbarea implică risc şi orice universitate care nu se adaptează oportunităţilor şi mediilor de schimbare poate fi condamnată la mediocritate. Cine susţine că totul e perfect se va confrunta cu lipsa de credibilitate. Aceasta pentru că, inevitabil, cine acţionează face şi greşeli. Şi dacă nu se vorbeşte despre aceste greşeli înseamnă că ori nu îţi dai seama de ele, ori nu vrei să schimbi nimic.
Managementul calităţii nu înseamnă să faci o impresie bună, ci să-ţi evaluezi real potenţialul şi să-ţi îmbunătăţeşti performanţele. Acest principiu trebuie să fie valabil pentru orice angajat al universităţii. Cine îşi asumă o responsabilitate este gata să facă tot ce îi stă în putinţă pentru realizarea obiectivului său şi astfel câştigă încredere.
Introducerea sistemului de management al calităţii în universitate este determinată de orientarea spre performanţă a tuturor activităţilor şi de creşterea competitivităţii acestora, cât şi de crearea şi dezvoltarea unei culturi a calităţii, atât în privinţa personalului propriu, cât şi în rândurile studenţilor.
Se asigură în acest fel o pregătire la un înalt nivel a studenţilor şi alinierea la practica şi standardele instituţiilor de învăţământ superior din România, din Europa şi de ce nu din întreaga lume. Se va întări astfel dimensiunea internă şi internaţională a universităţii noastre.
În toate activităţile noastre, dominante trebuie să fie moralitatea, profesionalismul, inteligenţa, bunul simţ, conştiinciozitatea, consecvenţa, eficienţa, imaginaţia, inspiraţia, logica, optimismul, perseverenţa, responsabilitatea, tactul, voinţa, comunicarea, credibilitatea, curajul.
Universitatea, prin natura activităţii ei, trebuie să stabilească contacte, legături, comunicări, schimburi de experienţă pentru a îndeplini cu succes programele de învăţare şi a stabili parteneriate între studenţi, grupuri de profesori, personal auxiliar, grupuri sindicale, aceste contacte fiind foarte benefice tocmai datorită posibilităţilor de comunicare care se creează. Scopul acestor parteneriate vizează dezvoltarea diferitelor obiective, pe termen scurt, mediu sau lung, ceea ce dă posibilitatea ca prin efort concentrat să se poată obţine rezultate spectaculoase. Calitatea trebuie să ocupe un rol primordial în actul de predare -învăţare-evaluare şi de aceea conceperea clară, precisă, fără ambiguităţi a programelor de studiu trebuie să conducă actul educaţional la standarde ridicate.
Acest lucru este posibil doar prin unitatea şi claritatea obiectivelor, ţinând seama de necesităţile individuale ale studenţilor şi ale tuturor celor care necesită instruire. Tot ceea ce apare nou trebuie asimilat pentru ca orice modificare sau descoperire să fie folosită la adevărata ei valoare.
Procesul de învăţământ trebuie să reflecte corect şi la timp schimbările necesare pentru buna lui funcţionare.
Pentru a satisface astfel nevoia de instruire, utilizarea unui complex echilibrat de indicatori de performanţă oferă un mijloc eficient de comunicare a cerinţelor şi de monitorizare a performanţei.